in Observator cultural

Daca lectura liniara a cartii nu e obligatorie, lectura ei integrala e totusi indispensabila unei perceptii adecvate si unei evaluari plauzibile. La fel ca la Faulkner, abia dupa primele 50 de pagini incepi sa intri in atmosfera – o atmosfera apasatoare, insuportabil de trista, de loc unde nu se intimpla nimic, de lume care moare lent, urit. De la un punct incolo, iti dai seama ca experienta personala a prozatorului, tradusa in «articole» sau in secvente prozastice mai ample, se incheaga in monografia unei experiente (retragerea resemnata la tara, linga rudele sale sarace, a «prozatorului cu pipa») suprapusa peste monografia unei «Romanii profunde». O Romanie pe care, Nota Bene, naratorul/autorul nu o priveste din afara, ci – cu luciditate – din mijlocul ei. Fara iluzii, cu umor melancolic si cu sentimentul unei multiple, ireparabile instrainari.