«Rama» in interiorul careia isi asaza Banu analiza e cea a literaturii dramatice canonice, de la Shakespeare, pe de o parte, la Jean Genet, pe de alta, trecind prin Moliere, Racine si Marivaux, Alexandru Kiritescu, Strindberg si Peter Weiss, si sarind oarecum din cadrul temporal prestabilit, cu analiza unui text al sirbului Dusan Kovacevic. Intentia nu e de epuizare a materialului dramatic, ci de identificare a tipologiei recurente a supravegherii; modelele expuse de critic numara supravegherea focalizata, de proximitate sau ostentativa, coprezenta impusa si reciprocitatea trunchiata, supraveghere improvizata si integrata, voluntara si de parcurs, Cursa de soareci a lui Hamlet, masa lui Orgon din Tartuffe, gardienii lui Genet si travestiurile Ducelui din Masura pentru masura.