Specialitatea lui Grosan, de multa vreme, e genul foiletonistic - o conventie, fireste, pe care autorul nostru o joaca pe toate fetele, scotind efecte de un umor nebun, precum titlul unuia dintre capitolele din O suta de ani de zile la Portile Orientului, intins pe mai bine de o pagina, fara a fi urmat, propriu-zis, de un «episod» si reprodus cuminte, in intregime, in cuprinsul de la sfirsitul volumului... Cartea lui Grosan e o mica bijuterie; imaginati-va o pastisa dupa Sadoveanu, cu actiunea plasata in secolul al XVII-lea, doi calugari pelerini intre Iasi si Roma si un domn pamintean al Moldovei, mazilit din nu se stie ce motive, prilej, desigur, sa plece si el in calatorie la Inalta Poarta.