A citi o carte atit de minutios construita cum este Pe plaja Chesil ca pe un studiu al unei epoci de tranzitie a normelor sexualitatii inseamna, cu siguranta, sa adopti o perspectiva incompleta. Desigur, e vorba si de sex, dar, intre relatarea unei prime nopti conjugale ratate si flash-back-urile care reconstruiesc povestea de familie a celor doua personaje, acesta este mai ales un roman despre (ne)intelegere, despre cum mai ales ceea ce nu se spune poate distruge nu una, ci doua vieti. Nu ratarea primului act fizic – si, la limita, incompatibilitatea sexuala a celor doi eroi – e ceea ce rupe definitiv relatia dintre Florence si Edward, ci discutia ulterioara, de pe plaja, incarcata de o tensiune insuportabila. McEwan stie ca nimeni altul sa concentreze, in limitele unui singur eveniment (o singura seara, un singur cuplu, doua-trei scene) contradictiile unei intregi epoci. Exista cel putin trei paliere pe care poate fi citit romanul, de la panorama sociala a Marii Britanii in anii dezintegrarii imperiului sau colonial, criza Partidului Conservator, militantismele antinucleare (si prosovietice), erodarea rapida a distinctiilor sociale de clasa pina la anticiparea unui deceniu revolutionar.