in Suplimentul de cultura

Romanul lui Catalin Dorian Florescu incepe cu o incursiune intr-un no man’s land. Strainul camusian din primul capitol, intitulat sugestiv «Ratacirea», cu o mama la azil si o identitate fragila, patrunde in «tara nimanui» intr-o coloana de masini cu numere straine, pe o sosea a mortii, strajuita de copaci si de cruci. Diavolul pindeste din toate colturile ca intr-un roman de Gide, iar moartea conduce asemenea unei locomotive acest convoi al ratacirii, in care toate superstitiile se adeveresc. Pe drumul ratacirii, cei ce se indreapta spre est, si care nu pot fi decit romani, par sa faca coada la moarte. Romania profunda, pe care autorul o infatiseaza in Maseurul orb, este o Romanie in asteptare, o «tara dintre sate», puternic ancorata in traditiile, credintele si obiceiurile sale.