Dilemateca

Atunci cind a aparut Toba de tinichea in 1959, a fost o experienta coplesitoare, chiar si pentru un coleg activ in acelasi domeniu. Doua impresii mi-au ramas in minte. In primul rind: Toba de tinichea era ultimul roman antifascist posibil, ultimul roman care mai putea fi scris pe aceasta tema. Un roman antifascist are nevoie si de o anume afectare, care sa hraneasca dimensiunea «anti-». Nu e vorba doar de prelucrarea istoriei. Aceasta afectare directa era prezenta in carte. Citind-o, m-am simtit mereu despovarat. In al doilea rind, avem dimensiunea lingvistica: Gunter este un expresionist tirziu. Temperamentul liric atit de pregnant pentru proza lui nu a fost nicicind pentru mine un pricipiu concurential. Eu sint mai narativ.