in Cotidianul

Ultima proza a lui Gunter Grass e o autobiografie in care intre realitate si fictiune nu exista granite clare, ci doar metafore. Decojind ceapa se numara printre cele mai controversate lucrari literare ale ultimilor ani. Criticii literari si fanii lui Grass deopotriva incearca sa descopere, in textul si in subtextul confesiunii de citeva sute de pagini, cum a fost posibil ca eroul moral al Germaniei postbelice sa recunoasca, in amurgul vietii, ca a facut parte din Tineretul Hitlerist si din trupele Waffen-SS. Romanul incepe cu Grass la virsta de 12 ani, o perioada in care izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Confesiunea se incheie douazeci de ani mai tirziu, cind scriitorul publica Toba de tinichea, romanul care avea sa fie simburele carierei sale literare. Decojind ceapa ar putea fi numita mai degraba literatura autobiografica: amintirile sint ca o ceapa, spune scriitorul, iar fiecare coaja trebuie data la o parte pentru a ajunge la straturile cele mai profunde ale memoriei noastre. In cele aproape 500 de pagini ale cartii, autorul pune in scena o drama morala in care el insusi joaca atit rolul vinovatului, cit si pe cel al calaului: unul se apara, celalalt acuza. Aceasta dualitate e responsabila pentru o buna parte din forta ultimului roman al lui Grass. Decojind ceapa e o lectura antrenata de jocul de intrebari tardive, esential reduse la: «Oare asa a fost?» si «Cum ar fi fost daca?». Nimic surprinzator, s-ar putea zice, atitia si atitia supravietuitori ai razboiului au preferat sa se ascunda sub o «gluga fermecata». Insa acesta nu e un supravietuitor oarecare, iar cititorul trebuie sa accepte de la bun inceput regula dintii a jocului: viata rememorata a lui Gunter Grass e totodata o fictiune scrisa de Gunter Grass, artificiu la care autorul apeleaza prin pendularea intre amintiri si personajele din romanele sale.