in Dilemateca

Ortodoxia oricarei traditii tine de reexplicitarea ei permanenta, iar M. Neamtu surprinde atent acest adevar: el intelege ca puterea Ortodoxiei crestine de stabilire a unui raport autentic cu lumea noastra trebuie sa treaca prin critica ferma (realizata cu savori stilistice de autor) a lexicului de lemn, a paseismului institutional al Ortodoxiei noastre sau prin critica lucida a pasunismului ei plurisecular. (Noi am mai adauga si o evaluare a raporturilor de moralitate ce le-a avut Ortodoxia noastra cu laicatul pe care l-a pierdut in secolul trecut.) De aceea, raportul lui Mihail Neamtu cu propria tema este unul spectaculos, fiindca el este dispus sa asume simultan o folosire si o critica a aceluiasi domeniu, gratie convingerii ca flexibilitatea (istorica) a unei gramatici poate face sensul mesajului inteligibil. Rezultatul este un diagnostic socant.