in Suplimentul de cultura

La fel ca Gunter Grass, Heinrich Boll face din trecutul Germaniei subiectul suprem al operei sale, «decojind» straturile unei istorii zbuciumate, vinovate si, mai ales, cumva neincheiate. Metafora cartii, clovnul, este pariul unei constiinte individuale, dar si personificarea asumata a unei constiinte colective. Imaginea care predomina (daca nu, mai bine spus, domina) in Opiniile unui clovn e aceea a unei constiinte incarcate, in mijlocul haosului generalizat. Daca toata lumea spune ca omul este poligam, clovnul nostru, Hans Schnier, spune ca tocmai de aceea el este monogam; daca toti cred in canoanele catolice, dar si in razbunari ideologice, el se complace intr­o indolenta aseptica...; daca toti par a uita, el refuza in ruptul capului s­o faca, ba chiar le reaminteste - cum altfel decit ca o voce a constiintei? - celor din jur ca n­ar trebui s­o faca.