Bret Easton Ellis mi-a creat dependenta de la American Psycho: nu pentru ceea ce s-ar putea numi cu oarecare staif «critica societatii de consum», «alienarea omului (post)modern» sau alte chestii de genul asta, nici macar pentru crimele (reale sau nu) pe care naratorul le descrie cu lux de amanunte, ci pentru acel mic, dar de efect truc care face ca personajele sa nu se recunoasca unele pe altele, dar sa scaneze fara gres toaletele, ceasurile sau accesoriile celorlalti.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri