in Arges

Dublata de ilustratiile coautorului Ion Barbu, povestea clasica a unei nunti (cu, adica, muzici, fuga miresii, fostul pretendent, nasul libidinos si, bineinteles, deznodamintul violent) se deruleaza extrem de alert, in ciuda unor digresiuni filologice care-i mai scapa eruditului rimoromancier. Este cu maiestrie dozat amestecul de neorealism televizual, de scene caragialesti cu personajele grotesti, dar simpatice si de livresc (specialitatea casei). Evocarea unei scene de amor e urmata de referinte la «istoricul Procopie» si la cele scrise de acesta despre imparateasa Bizantului, iar dupa infatisarea ceva mai detaliata a unui triplu menaj este expusa opinia «unui critic indignat». Desi sint adusi, ca argument, clasicii («Ca phallodulii/care citeau Povestea pulii/lui Creanga n-o citeau la prinz, ci dupa cina,-n cerc restrins»), lectura cartii de fata nu poate fi unimanuala decit daca ne folosim palma libera pentru a cauta vreo carte in biblioteca (de pilda, pentru nefilologi, un dictionar cuprinzind definitia chiasmului) sau pentru a ne tine, din pricina risului, de burta. Iar cunoscatorii se vor delecta depistind (in episodul XIV) o legatura intertextuala cu un volum din 1978 al nu va spun carui poet.