in Observator Cultural

Putini tineri autori romani simt atit de bine ca tinarul irlandez pulsul mentalitatilor locale, al vietilor provizorii, de flotant, liber-profesionist sau caminist, al existentelor in deriva, prinse intre ambitia evadarii si contactul nemilos cu o realitate fara scapare. Limbajul dialogurilor/observatiilor lui O Ceallaigh e adeseori argotic, brutal, de cartier, insa totdeauna strict functional: dupa cite un violent bufeu licentios, autorul trece firesc, pe nesimtite, la stilul alert, nervos, al reportajului confesiv sau introduce fluxuri meditative de melancolie barbateasca, sentimentala fara lirism melodramatic.