In romanul lui Agheev, cocaina este un fel de ser al adevarurilor despre om. Odata intrat in perversa algebra a nevoii, Vadim Maslennikov se indreapta cu pasi repezi spre ruina. Pe drum isi face insa un harakiri lucid si isi expune fibrele cele mai profunde ale fiintei, pretinzind ca pe dinauntru toti oamenii ii seamana leit. Rezultatul este o mica anatomie a fericirii, care se bazeaza pe ideea ca noi nu actionam pentru a schimba lumea, ci numai de dragul oglindirii actiunii in constiinta noastra, lucrul care ne face de fapt fericiti. Pentru Vadim si razboiul e cocaina; si Sonia, femeia iubita, e tot cocaina; la fel, teatrul sau religia – pentru ca toate spun ceva esential si insuportabil despre om. Praful alb stralucitor este o scurtatura metafizica. El trezeste acel inger-bestie, responsabil si cu dubiul, si cu speranta, care de fapt nu crede in nimic. Poate-ar fi cam mult spus ca eroul lui Agheev e un Raskolnikov cocainoman. Insa el are ceva din spuma personajelor lui Oscar Wilde care te face sa vrei, ca un licean, sa-ti notezi citate cum ar fi: «E suficient ca femeile sa o ia pe calea masculinizarii pentru ca lumea sa devina o casa de toleranta».

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri