Ziua

E o carte care incearca sa arate ca adevarul poate, adeseori, sa nu fie gol-golut. E un roman care vorbeste mult despre travestiuri, disimulare, in conditiile in care literatura are intotdeauna ceva dintr-un deghizament. Pe de alta parte, m-a interesat mereu sa scriu o poveste nu neaparat de suspans, dar oarecum politista, plecind de la premisa ca genul permite un «denouement», o dezvaluire in final. Am vrut sa preiau modelul si sa-l complic un pic. In anumite momente ale cartii, ajungi sa crezi ca ai aflat adevarul, apoi totul se intoarce cu 180 de grade, devenind un caleidoscop. Sint doua astfel de rasturnari in carte si trei perspective diferite, si e foarte dificil sa faci lucrurile credibile, sa faci cititorul sa inteleaga si sa accepte aceste rasturnari. Dar pentru mine provocarea adresata cititorului e importanta, e important sa intelegi aceasta complexitate a identitatii umande, despre care am fost crescuti sa credem ca e legata, de la un punct incolo, de sexualitate. Am vrut sa vorbesc despre asta, despre ramificatiile politice si ideologice ale constructiei identitar-sexuale, si era necesar ca povestea sa aiba loc la inceputul secolului XX, dar inainte de 1933, pentru ca odata cu venirea la putere a nazistilor notiunile noastre de bine si rau au devenit foarte rigide, iar relativizarea lor, foarte dificila. Pe de alta parte, cartea mea e foarte contemporana, temele ei sint cele care ne preocupa astazi, dar sint genul de autor care are nevoie de ceva distanta ca sa vorbeasca despre ele.