Cotidianul

Romanul e o forma foarte elastica, totul e permis si, totusi, o data ce ai scris primele propozitii, ai construit un set de legi. Pe care trebuie sa le respecti si sa le subminezi. Ai la dispozitie romanul-eseu, drama pura, dar poate fi si un roman integral din dialog. Imi place aceasta libertate completa si aceasta precizie necesara pentru a-l face sa functioneze. Trecutul mi se pare important pentru fictiune doar in masura in care granita dintre ceea ce s-a intimplat si ce s-ar fi putut intimpla devine mai putin distincta si in care contine farime de viitor care pot fi extrase. De aceea, cartile mele au subiecte actuale, dar le proiecteaza in trecut. Nu poate fi orice trecut, ci unul in care configuratia de preocupari e similara cu cea din prezent. De exemplu, Adevarul despre Sascha Knisch se ocupa de politici sexuale, care in urma cu o suta de ani erau periculoase si incarcate din punct de vedere politic si social. Exista insa si tendinta de a trata anumite deviatii drept normale.