Evenimentul zilei

Alice in tara minunilor a fost cartea mea preferata in copilarie. Am citit-o destul de devreme, cred ca la 7 ani. Am reluat-o apoi aproape in fiecare an, pina in adolescenta. Mi se intimpla si acum sa recitesc fragmente. Sint pasaje din ea care inca ma fac sa rid. Ar fi fost imposibil sa ma fortez ca anumite pasaje din Teodosie sa nu semene cu Alice. Dimpotriva, puteti sa cititi apropierea ca pe un fel de reverenta. Cit despre revolutie si lupta singeroasa din final, ele au legatura cu accesul meu limitat, ca adult, la propria copilarie si la emotiile ei. Este o lume pe care mi-o amintesc cu o precizie cristalina, dar dintr-o postura distanta. Amintirile copilariei mele sint ca dupa un geam gros, cam ca trenuletele electrice ce se invirtesc in vitrina. Simt o mare frustrare ca nu o pot atinge din nou, asta ma face furios, de fiecare data, si am vrut sa traduc aceasta furie in carte, cu o scena foarte violenta.