Trebuie sa recunosc ca debutul Luminitei Marcu m-a luat prin surprindere. Nu e vorba nici despre o culegere de cronici literare (desi ar fi avut de unde alege), nici, de publicarea tezei de licenta sau de doctorat, rescrise pentru alt public, cum ne-am fi asteptat si cum <> in presa culturala cu deschidere universitara. Nici vorba. Luminita Marcu debuteaza cu povestea unei pasiuni fulgeratoare pentru o tara (cu limba si literatura ei), un furor neasteptat ce contureaza alt personaj decit cel pe care-l stiam. E ca si cum, scriind o proza cu pretext critic si cu intensa implicare personala, Luminita Marcu ar fi iesit brusc din cadrul constringator al exercitiilor liber impuse ale cronicii literare. Asa incit, in loc sa debuteze cu un remake de cronici neconformiste, cu o monografie frumos incheiata la toti nasturii sau cu un subiect canonic de tranzitie literara, Luminita Marcu isi dedica prima carte indragostirii de Spania. Mi se pare un curaj (critic) si o asumare de sine (acum si aici) care merita toata atentia, cu atit mai mult cu cit gestul ii deschide brusc tinerei autoare o multime de posibilitati. Ea scrie bine, clar si cu maxime efecte de autenticitate nu doar genul acela de recenzie cu pretext critic imediat, ci si un soi de criti-fictiune cu personaje reale si imaginare in care tinta este elaborarea (in sens analitic) mobilurilor interioare si a mecanismelor unei pasiuni. In acest sens puzzle-ul spaniol este o asociere libera de <> terapeutice, remediul unei angoase rar numite, dar adesea strivitoare.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri