Personajul cartii lui Azua e un nefericit care a <>, dar care afiseaza un zimbet permanent, simulind <>. Scatoalca pe care o incaseaza in pruncie il face constient de aceasta simulare si ii orienteaza brusc existenta pe directia unei anchete “ nu atit nihiliste, cit ipohondre “ asupra continutului fericirii in general. Prin urmare, el nu va trai, ci va investiga, grabit sa parcurga cit mai multe dintre <> ale asa-zisei fericiri omenesti: copilaria, sexul, iubirea, <>, arta, <> promisa ipocrit de extrema stinga revolutionara. Veti asista, astfel, la un spectacol plin de nerv, cu sumedenie de analize istete, care trec Spania postbelica prin sita satirei de moravuri. O fi personajul acesta un dezabuzat, dar povestea sa fuge de sobrietatea neutra, cautind un fel de ebrietate ludica. Panseurile lui nu sint plate, ci acidulate “ iar asta nu dupa tipicul spritului, prin adaugari si diluari, ci din interior, consubstantial, ca dupa metoda champenoise.