Romania literara

Se intimpla, in romanul lui Ioan T. Morar, un lucru neobisnuit, care te face sa treci peste anume secvente pasate cu anume parca plictis. Gazdele, toate, acolo, regizeaza ceva. Numai ca, peste vointa lor de actori onorabili, Lindenfeldul duce cu el o poveste pe care ei n-or s-o stie niciodata. Klaus vine sa retraiasca acea poveste, nu fictiunea lor rastalmacita. O poveste de iubire, veche si stravezie ca o floare presata. In el traieste si altcineva decit miliardarul nostalgic sau decit copilul pentru care toate verisoarele sint la fel. E indragostitul de-un trecut palid si trist, amagit, mereu, cu partituri. Jucate (si scrise ¦) de-adevaratelea. Singurul lui epitaf? Versurile lui Goethe: Aparenta, fie-ti draga “ si tie, cititorule ¦ “ De-adevar si joc se leaga ¦