Observator cultural

Legaturi bolnavicioase respira nu atit autenticism, cit un soi de bovarism auctorial, care o impinge pe eroina in bratele lui Alex si apoi ale artistului Renato, o face amatoare de parfumuri (pentru a o seduce pe Alex) si de madlene ale memoriei. Plictisul prafuit al provinciei, adolescenta petrecuta printre carti, divortul intre iluziile livresti si cotidianul dezamagitor constituie oricind o trambulina spre aventura boema, careia i se abandoneaza studenta la Bucuresti. Romanul este, ca la Simona Popescu, desi nu la fel de explicit, unul al virstelor succesive si al (cautarii) identitatii eroinei, ajunse la finalul cartii undeva la jumatatea maturitatii, <>. As spune ca acest aer livresc, scriitura elaborata, constructia atenta dau nota stilistica specifica Ceciliei Stefanescu, fara insa a exclude prospetimea sau frustetea senzatiei. Si inca o particularitate: siguranta narativa, fara urma de patetism.