Traditia (beletristica, istorica sau religioasa) <>, inaugurata de Evanghelia dupa Marcu si continuata, in vremurile moderne, de autori ca Dickens, D.H. Lawrence sau Nikos Kazantzakis (Ultima ispita a lui Hristos, dupa care s-a facut si un film), nu a cuprins niciodata o relatare la persoana I, in care presupusele evenimente petrecute acum 2.000 de ani sint povestite chiar de eroul lor principal. Mailer este primul autor care face acest gest de curaj si originalitate, insa exact de aici se trag si principalele neajunsuri ale cartii. Raminind surprinzator de fidel <> asa cum sint insirate in evangheliile canonice (pina la asumarea dogmei dublei naturi divino-umane a unui Isus care merge pe apa, vindeca bolnavii si invie mortii), autorul se loveste imediat de dificultatea aproape insurmontabila de a reconstitui plauzibil, din interior, un profil si o evolutie psihologica ale unui personaj care apartine (si) unei presupuse lumi transcendente. Limbajul, oarecum invechit, si absenta unei incercari serioase de a reconstitui atmosfera epocii contribuie la esecul cartii. Cum ar putea suna vocea interioara a Fiului, cum isi explica Dumnezeu intentiile? “ sint intrebarile la care Mailer trebuie, din pacate, sa raspunda, pentru un asemenea proiect. Trebuie, dar nu poate “ si nu e de mirare.