Suplimentul de cultura

Am spus-o si o voi tot spune: m-am saturat de imaginea mea de komisareasa (caci asa s-ar traduce formula de doamna de fier in limbajul nostru actual, fie el postcomunist sau comunist), care a fost cam mult mediatizata. Am scris eseurile despre Gulagul romanesc, despre imaginarul violent al romanilor sau despre revolutia din decembrie 1989 dintr-o pornire etica. Ele reprezinta etica mea. Optiunile mele morale. Sint datoria mea morala fata de tara in care m-am nascut, in care traiesc si in care am ales sa ramin. Nu in ultimul rind, ele reprezinta datoria mea sufleteasca fata de fostii detinuti politici, fata de cei morti in decembrie 1989 si in iunie 1990 (dupa reprimarea brutala a fenomenului Piata Universitatii). Dar ele nu ma reprezinta in calitate de creator. Sint niste carti civice.