Bucurestiul Cultural

Cu sufletul la gura pare a fi scrisa aceasta biografie, de fapt autobiografie, de catre autorul ei, intr-o stare de precipitare evidenta si cu dorinta de a se autoexamina in prezenta publicului. Mai important poate decit informatia, bogata, nu-i vorba, dar oarecum cunoscuta, privind viata teatrului pe mapamond si periplul regizorului in interiorul ei, e sa constatam melancolia unui artist de succes la capatul unui drum care aparent n-ar avea de ce sa nu-i fi dat multumiri.(...) Cel mai dramatic episod din biografia sa, ne-o spune fara menajamente artistul, se refera la anii reintoarcerii in Romania, dupa Revolutie. Cum faptele sint cunoscute, iar acum si argumentele faptuitorului, nu ne ramine decit sa apreciem cita dreptate are Andrei Serban sa se considere un nedorit in propria lui tara.