Ziarul de duminica

Departe de Romania, Andrei Serban nu a fost niciodata “ de fapt “ in afara ei. In timpul dictaturii, destinul lui devenise un mit al oamenilor de teatru: iata ce poate face un artist cind e liber. Subtextul era ca toti am putea fi ca el, daca am fi lasati in pace. Pacea e o stare foarte relativa, alcatuita adesea din asteptarea razboiului. In contextul in care pacea si razboiul sint optiuni individuale, Serban a devenit, chiar si pentru unii prieteni, autorul unor proiecte discutabile, o persoana placut de admirat de departe, prea pretentioasa in apropiere. Citindu-si si rezumindu-si spectacolele “ succesele si esecurile “, Andrei Serban isi povesteste biografia de artist, cit a luat si ce a dat. Intr-un fel foarte profund, el nu a plecat niciodata din Romania. Ar fi poate timpul ca si oamenii de teatru de aici sa interiorizeze aceasta realitate.