Cotidianul

Ca in alte romane ale sale, Palahniuk ascunde si acum detaliile-soc ale intimplarilor, ca le sa scoata apoi, cu totala indiferenta, din mineca. Jurnalul lui Misty debuteaza cu mesajele lasate pe robot de fostii clienti ai sotului. Cei carora el le-a renovat casele de vacanta vad indignati ca le lipseste cite o camera. Apoi o descopera, zidita si mizgalita cu avertismentele lui Peter. Care ce pot fi decit mesajele unui barbat scos din minti de frustrare? Dar senzatia lui Misty ca insularii o forteaza sa picteze? Ce altceva decit halucinatiile unei chelnerite betive? Deznodamintul, cu morti si reincarnari inevitabile, o surprinde chiar si pe Misty. Ca de obicei, Palahniuk ia distanta fata de poveste si cititor. De data aceasta distanta are si un motto, pus in gura personajului: <>. Neprietenos cu cititorii, Palahniuk fascineaza insa chiar prin pastilele de gindire cinica si atitudine de respingere, servite dinamic printre intimplari, obsesii si aparente explicatii.