Cotidianul

Daca am vrut sa parasesc Romania, nu a fost citusi de putin din dorinta de a ma realiza profesional, ci din aceea de a nu fi obligat sa mint, efectiv sau prin omisiune, tot timpul. As putea spune, glumind, ca m-am exilat, printre altele, si pentru a-mi putea exercita liber dreptul de a minti, cind si cum vreau eu. Am avut totusi prieteni extraordinari in Romania si, in mica noastra lume fragila din marea inchisoare care devenise tara, a existat “ in chip miraculos “ o incredere reciproca si o caldura a relatiilor umane pe care nu le-am mai regasit niciodata. Astfel de miracole se intimpla numai in inchisori, dar asta nu inseamna ca inchisorile nu trebuie parasite. Atunci cind s-a ivit prilejul, am luat hotarirea de a ma exila, pe care n-am regretat-o niciodata. Dar e altceva: zidurile inchisorii s-au prabusit, speranta a devenit posibila.