pe bookhub.ro

Lui Mihai Radu îi ies foarte bine jocul cu personajele, dar și jocul de lumini și umbre din care se construiesc destine. Diferite, dar nu foarte mult, viețile tuturor celor cu care Paul se intersectează ajung într-un numitor comun, unul care n-are de-a face așa de mult cu moartea, c t cu viața. Jocul cu detaliile are la bază concluziile lui Paul, care cad ca niște pietre (cad, dar nu se rostogolesc): închid un moment, dar nicidecum într-un fel obișnuit. Te șochează frazele concluzive, care aparent n-au nici o legătură cu momentul în cauză, au o profunzime care te fac să mergi mai departe, să cauți pricina suferinței lui Paul. Pe de altă parte, momentele de la „Mecanică fină” și cele din curtea casei, c nd se adună prietenii ca să împartă porcul/porcii și vinul, sunt de un absurd de talia lui Ionesco&Beckett. Mihai Radu își rezervă dreptul de a-l scoate pe Paul din orice situație într-un fel specific personajului, ceea ce-l va transforma pe acesta într-un fel de reper.(…) Un roman aparte, în care personajul principal e pe c t de masculin, pe at t de traumatizat, cu un destin mult prea str ns legat de cel al părinților și surorii lui. Un roman care pledează pentru ideea că și „bărbații suferă”, un roman în care vina se împarte nu la doi, ci la mult mai mulți părtași. Repetiție pentru o lume mai bună de Mihai Radu: citiți-l și vă veți da seama că repetiția nu e întotdeauna mama învățăturii.