în Rom nia literară, nr. 31/2022

Ampla corespondență a lui N. Steinhardt reprezintă în principal o confesiune care completează paginile Jurnalului fericirii. Natura mărturisirilor e bivalentă, autorul străduindu-se a-și armoniza conștiința de homo religiosus cu cea de intelectual integrat în epocă, pururi dispus a comenta oameni, evenimente, circumstanțe, a le înscrie într-o viziune a percepției personale. (...) Virajul spre creștinism pe care l-a săv rșit autorul Jurnalului fericirii a inclus și integrarea etnică: „Botezul meu e mai cu seamă o poveste de dragoste, a îndrăgostirii mele cresc nde de neamul rom nesc“. O impresionantă mutație interioară, un patriotism implicat fluxului mistic, aidoma unui act existențial definitoriu.