Noua ei carte de ficțiune adună unsprezece bucăți, inedite, în cea mai mare parte. Fără poză de profil are și o temă centrală, un fel de fir roșu care încearcă să structureze imaginar povestirile (zic „imaginar” și la propriu, și la figurat). E vorba de fotografie, de poze, de albume foto, de imagini și filmulețe postate prin social media, printre care se mișcă personaje diverse, țes nd tot felul de înt mplări, unele banale, altele tușante, unele „încheiate” clasic la final, altele „deschise”, suspendate special, lăs nd cititorul „să se g ndească, să-și închipuie, singur” (o spune chiar unul dintre personaje, la un moment dat). Autoarea abordează voci narative surprinzătoare, de la intelectuali și corporatiști la gospodine cu blog de gătit, de la soții ratate bovaric la scriitori călătorind bezmetici pe șosele între lansări de carte. (…) Scrise cu m nă sigură, cu simțul acut al dialogului, al sentimentului și al înt mplării semnificative, cele unsprezece povestiri ale Ancăi Vieru sunt o reușită. A autoarei și a prozei scurte de la noi, deopotrivă.
