Ca aproape toți adversarii prostiei obștești ridicate la nivel academic, Houellebecq mai spune și el prostii, dar o face cuceritor. Stilistic te înc ntă, înc t felul lui de a fi împotriva curentului, chiar și c nd uzează de sofisme, te obligă să-i treci cu vederea slăbiciunile argumentației. Iar metoda lui de a pune orice la îndoială e, la urma urmelor, de preferat argumentațiilor conformiste. El e cel ce a scris în perioada de v rf a pandemiei că, în timp ce vorbim toți despre moarte și despre statisticile ei, oamenii mor discret, aproape neobservați. O frază de mare prozator sau, mă rog, de mare poet care se exprimă într-o proză de campanie. Tot el e de părere că umanismul unei societăți date poate fi măsurat după atitudinea ei față de cazurile irecuperabile.
