Exerciții de liniște aduce cititorul într-o zonă familiară, doar pentru a crea un sentiment de înstrăinare, dovedind, așadar, situarea narațiunilor undeva între povestirea de consum în schița ei de bază și provocarea cognitivă și empatică, așa cum este propusă în linii mari de către Mihai Iovănel. (…) Exercițiile autorului nu sunt niciodată rezolvate, ci doar ad ncite mai departe tocmai prin nesf rșita amăgire. Așa cum se lasă înțeles, Amariei nu își propune să construiască o schemă de soluții, ci doar să lanseze direcții de inspectare a unui spațiu comun. Fie că vorbim de insomnii (Înainte să adoarmă), fie de erotism (Pete de culoare), amăgirea în posibilități și speranțe proiectate în viitor angrenează în continuare speranța liniștii.
