în Observator cultural, nr. 1119

Adrian Wooldridge oferă o bună lecție de economie politică, politologie și jurnalism de înalt nivel celor care nu sunt în branșă. Și mereu au de învățat ceva de la un Keynes, Raymond Aron, Fukuyama sau Huntington, cu toții menționați într-o carte care, din doar c teva pagini c t are introducerea – „O idee revoluționară“ –, ne face mai știutori. Pentru simplul motiv că habar nu aveam că noțiunea de meritocrație – mult ventilată abia în ultimii ani pe la noi – este invenția sociologului britanic Michael Young, tocmai din 1956. Noi trăiam în plin stalinism, de unde p nă unde meritocrație? Chiar așa? Chiar așa. Și autorul ne explică, băbește, ca să priceapă tot neștiutorul, cum liberalismul e în criză – adevărat! – și democrația pierde teren – și mai adevărat – și precizează, sec, „Capitalismul și-a pierdut strălucirea“ – cine-l poate contrazice? Urmează o excelentă punere în temă a demonstrației sale despre ceea ce se înt mplă prin lumea europeană, globalizată, asaltată de crize de tot felul, dincolo de discursul triumfalist al elitelor și o atitudine sfidătoare la provocările – multe și reale – ale umanității. Căreia îi pasă mai puțin de absolvenții de la Oxford, Cambridge și de cei din Ivy League – cele opt mari universități americane –, care livrează capete luminate, care să conducă o lume ce se dezarticulează din mers. Sub ochii noștri. Cum s-a modelat sub ochii noștri o lume condusă de lideri cu IQ mare, dar toate sunt date peste cap, cum at t de concludent demonstrează Wooldridge. Ideea generală ar fi că globalizarea pierde teren și naționalismul, xenofobia și rasismul alimentează noi forme de autocrație. Un fenomen la care elitele și meritocrația asistă neputincioase. Dacă am înțeles eu bine despre ce este vorba într-o carte cu multe idei provocatoare.