în Observator cultural, nr. 1116

În 10 minute și 38 de secunde în lumea asta stranie, roman nominalizat la Booker Prize în 2019, Elif Shafak își surprinde cititorii încă din primele r nduri, prin premisa din care se dezvoltă firul narativ: după moarte, mintea omului continuă să trăiască. (…) Structurat în trei părți sugestive – „Min­tea“, „Trupul“ și „Sufletul“ –, romanul devine o rememorare digresivă, pe baza căreia se încheagă povestea fetiței din provincie care ajunge pe paginile ziarelor ca prostituată ucisă la o periferie a Istanbulului. (…) Cititorului nu i se înfățișează doar povestea tinerei, ci și un întreg tablou al societății și al culturii din Turcia, cu precădere un tablou al condiției femeii într-o lume plină de discriminări, un tablou care oglindește viața femeilor din Turcia încă de la naștere. Femei de cele mai multe ori analfabete, care trebuie să ofere tinerețe, docilitate și fertilitate, care trebuie să accepte umilințe doar pentru că, atunci c nd au fost aduse de bărbat în casă, abia aveau din ce să trăiască. Femei care își conduc viața după superstiții, romanul fiind și o colecție a superstițiilor din Turcia. (…) Romanul se mișcă între diversele planuri ale existenței, în timp, în spațiu, printre personaje extrem de bine individualizate, și astfel se naște o lume multidimensională, văzută milimetric, ca prin ochiul păsării care planează deasupra hărții cu care se deschide romanul. O lume mistică și lirică pe alocuri.