în revista STEAUA, nr. 5/2022

Cosmin Perța face în Dispariția ceea ce știe mai bine. Continuă să scrie același text despre el, obsedat de aceleași și aceleași senzații pe care pare să le caute mereu. (…) Cine va citi Dispariția ca un roman fantastic va trebui să adauge singur elementul fantastic în ecuație. Cine va aștepta o narațiune detectivistică va fi dezamăgit. Dacă va dori să identifice un roman de coloratură socială a ultimilor treizeci de ani, va descoperi multe șabloane. Dar, dacă vei citi paginile cu o completă deschidere, lăsîndu-te invadat nu de poveste, ci de spiritul textului, așa cum e acesta animat de către autor, vei avea o lectură care te va recompensa. Mi-a plăcut Dispariția și o recomand cu căldură, dar poate că cititorul care îi va deschide coperta ar trebui, în prealabil, să treacă, măcar razant, peste unul dintre volumele pe care Cosmin Perța le recunoaște oficial ca fiind poezie. Pentru că, încă o dată, Cosmin Perța este un poet de calibru.