În Observator cultural, nr. 1111

Un poem cu o infinitate de semnificații se dovedește a fi Riga Crypto și lapona Enigel, după cum arată at t prezența constantă în manualele școlare, c t și numărul mare al studiilor critice. În acest sens, Andrei Oișteanu susține pe bună dreptate ideea că „dosarul exegezelor pe marginea poemului este voluminos” și o argumentează încep nd cu încadrarea textului într-o specie literară, astfel: „Poemul a fost socotit o baladă (Ion Barbu însuși), un c ntec bătr nesc de nuntă (Tudor Vianu), o fantezie (Al. Philippide), un basm (Nicolae Manolescu), o anecdotă (Șerban Cioculescu), o fabulă, de fapt o cantafabulă (Șerban Foarță)”. Recuper nd textul, Andrei Oișteanu produce în cartea sa – Narcotice în cultura rom nă – o adevărată „revoluție interpretativă”, după cum observă Paul Cernat. Farmecul constă în noutatea și subiectivitatea abordării; la r ndul ei, noutatea se explică prin valențele biografice interesante pentru cititorul preocupat de legătura dintre viața personală și opera scriitorului. Să urmărim comentariul lui Andrei Oișteanu și să reținem sugestia onomastică: „Am motive să cred că Enigel, păstorița transhumantă din Laponia, care din țări de gheață urgisită, coboară cu turmele ei de reni tot mai la sud (în Germania?), este numele încriptat al norvegienei Helga. De altfel, Barbu însuși vorbește despre cadrul scandinav al poemului, un cadru geo-cultural motivat de el printr-o necesitate cu totul intimă”. Pentru a definitiva înțelegerea mesajului, se amintește suplimentar că „trecuseră c teva luni de c nd fusese părăsit (în mai 1923) de iubita lui mai v rstnică, pictorița norvegiană Helga, pe care o cunoscuse la expoziția ei din München. Ea a fost marea dragoste a lui Ion Barbu”.