în revista Timpul, nr. 14

Dens și abundent în personaje și fire narative care, mai devreme sau mai t rziu, precum ochiurile unui tricotaj, ajung să se împletească într-un caleidoscop de perspective și imagini, Un secol de ceață, ca un album în care s-au amestecat instantanee, portrete și peisaje, își spune povestea cu răbdarea și tactul, cu distanța și nuanțele ironice ale unei enciclopedii a timpului, cu dramatismul, paradoxurile și absurdul unei piese teatru, și (poate mai ales) cu tăcerile, pauzele, golurile, cu absențele și cu „inexplicabilul” unei expoziții de artă. (…) Istoria secolului XX ca Un secol de ceață este construită între polii a două înt lniri fatidice: m inile str nse absurd de Hitler și Stalin în Viena anului 1913, pecetluind ironic ceața de un veac, ce a căzut asupra Europei, sunt așezate față în față cu momentul-cheie în care Lenin s-a lăsat fermecat de spiritul Dada prin Tristan Tzara: premisa necesară și suficientă (sau ultima tentativă de a găsi o explicație) a incoerenței patologice a comunismului.