Adevarul

Pornind de la formula in care rabbi Akiba a impus un anume ritual de lectura in comun, Valeriu Gherghel cheama la o fascinanta provocare: reluarea marilor teme medievale si moderne. Abandonul ceremoniei lecturii in comun (care era un act firesc intr-un Ev Mediu cu mult mai atragator decit s-a banuit) construieste fiorul pierderii sacrului intr-o modernitate esuata in autosuficienta. Astfel recistigati, Borges si Descartes, Don Juan si episcopul Ambrosius, Ulysse si Sebeleski devin trepte ale unei scari pe care autorul ne ademeneste a urca impreuna, facindu-ne partasi la propria sa edificare meditativa. Adaos la sinceritatea autoflagelanta, sensibilitatea eseistului, ca un antidot al unui rationalism exacerbat, aduce greutate si simpatie.