- Răzvan VONCU
- Dosar de presă
- 0 likes
- 125 views
Povestirile din Simfonia mută sunt scrise într-un stil tranșant, fără digresiuni și lungimi inutile, ceea ce potențează tensiunea întreținută de o atmosferă sumbră, de bolgie, de atingerea simultană a sacrului și a abisului și de un întreg repertoriu de mituri decăzute, care subîntind povestirile. Personaje ca Remus (din Colecționarul de suflete, a șasea povestire din volum) sau Ioasaft (din chiar proza care deschide culegerea, Misionarul) sunt definitorii pentru umanitatea pe care o inventă Danilov în cartea de față: una alunecoasă, nesigură, vag-amenințătoare, revendic ndu-se bogomilic și de la viață, și de la moarte. (…) Nichita Danilov revine în volumul Simfonia mută la v na sa de povestitor și bine face (…) cu atmosfera sa încărcată, cu clivajele rapide dinspre mituri și simboluri ale ortodoxiei către superstiția cea mai puțin creștină cu putință, cu sugestiile sale de porți către Dincolo – este una dintre cele mai bine închegate din proza sa.