pe citestema.ro

Fiecare moment capătă, în cartea lui Petru Cimpoeșu, o greutate aparte, tocmai pentru că cel care scrie are acum abilitatea de a descompune totul, bucată cu bucată, p nă în cel mai mic detaliu. Se recompune harta familiei, a iubirii, a acelor intersecții al căror rol nu a fost înțeles dec t mult mai t rziu. Această reluare a parcursului vieții oferă posibilitatea de a înțelege totul sau măcar de a retrăi explic nd în scris, în scrisoare, povestind celei care a trăit o parte din aceeași poveste. (…) Naturalețea frazei vine din fiecare trăire reamintită, c ntărită și analizată, descompusă în ramificările pe care prezentul din care se scrie nu le mai conține și atunci pot fi disecate cu o luciditate mult mai mare. Scrisori către Taisia e un roman al memoriilor neumbrite de uitare și e, totodată, o rugăminte de iertare, un fel de a închide, pentru totdeauna, mai multe uși. În felul său, prin ritmul domol pe care îl impune cititorului, devine o meditație a prezentului asupra trecutului.