în Dilema Veche, nr. 922

Integrala operei lui N. Steinhardt de la Editura Polirom se încheie cu două volume de corespondență dintre care primul a apărut recent, îngrijit admirabil de profesorul George Ardeleanu. Editorul are deplină dreptate c nd ne spune că putem citi această carte ca pe un Jurnal al fericirii epistolar. Sunt, într-adevăr, numeroase corespondențe cu Jurnalul și cu alte texte ale autorului. Foarte utile pentru genealogia operei, scrisorile reunite în cele peste 800 de pagini formează un arhipelag biografic care-l restituie pe Steinhardt la diferite v rste. Multe erau cunoscute, unele faimoase, mai cu seamă cele din corpusul către Virgil Ierunca și Monica Lovinescu sau către Sergiu Al-George. Dar integrate în succesiunea atent studiată a ediției de față își potențează semnificația și, aș spune, coerența. Editorul remarcă în amplul studiu introductiv, făc nd o analiză din perspectiva literaturii epistolare, „contradicția” sau „incongruența” asumată a personajului-autor, locuit de o „irepresibilă dorință de comunicare” și totodată de alegerea monahală a „detașării” și a singurătății (p. 23). Cu toate acestea, se poate vorbi, cred, și de o profundă și intensă coerență a personalității sale afective, intelectuale și morale.