în Cațavencii

Istoricii serioși, se spune, nu pierd vremea cu istoria contrafactuală. Cu toate că e un istoric c t se poate de serios, Niall Ferguson se uită în gura celor ce se ocupă de istoria ipotezelor ulterioare, ba emite și el astfel de ipoteze „neserioase“. De ce? Fiindcă pur și simplu nu mai înghite filosofia necesității, care e o teorie ca oricare alta, v ndută însă cu succes drept axiomă pe piața ideilor. De o inteligență analitică sclipitoare, Ferguson e unul dintre marii demolatori de mituri sacrosancte ale istoriei, înc t pentru un profan e de-a dreptul relaxant să descopere că, la fel ca propriul său trecut, nici trecutul universal nu e bătut în cuie. Un motiv suplimentar pentru care Ferguson umblă în cutia cu „if history“ e că istoricul militar citește evenimentele privindu-le de jos în sus, adică dinspre soldați către generali și politicieni. (…) Despic nd atent firul în patru, istoricul britanic îți explică de ce cutare moment crucial al războiului se putea înt mpla și altfel. Și nu poți să nu-l crezi. C nd a început, de fapt, Marele Război? (…) Probabil că acum, c nd în Europa se vorbește din nou despre război, cartea lui Niall Ferguson, care a apărut în urmă cu aproape un sfert de secol, va înregistra un boom de v nzări.