în Observator cultural, nr. 1094

Livrat sub alura unui scenariu filmic, uşor adaptabil şi teatrului, romanul lui Florin Lăzărescu, Noaptea plec, noaptea mă-ntorc (Polirom), ar putea lăsa impresia că îi scapă printre m ini criticului literar. Privată de orice răsfăţ în faldurile descrierii, de orice contorsionări artiste ale cronologiei, naraţiunea obiectivă, completată de dialog ori de g ndurile interioare ale personajelor, pare să propună un roman clasic, auster, fără complicaţii. O poveste redată c t se poate de clar, fără nici un interes special asupra formei, în afară de acela – major – pentru autenticitate. Timpul este foarte bine exploatat şi condensat. Întreaga acţiune a romanului se desfăşoară într-o singură zi, „la timpul prezent“, în epoca Instagramului şi a selfie-urilor.