Scrisă în pandemie, de-a lungul unui an de zile, cartea Pescărușul de la geam. Jurnalul unui cuib de Veronica D. Niculescu spune o poveste desăv rșită despre viață însăși, despre ceea ce putem rata dacă nu învățăm să privim cu adevărat. (…) Cu paginile care înregistrează imaginile zărite uneori cu ajutorul binoclului sau prin obiectivul aparatului de fotografiat, jurnalul acestui cuib miraculos, parte din viața de zi cu zi a scriitoarei, ne dezvăluie, din nou și din nou, poveștile care se desfășoară în inima orașului, la un pas de noi, și pe l ngă care trecem adesea grăbiți, privind fără să vedem. Și, mai ales, ne face atenți la ceea ce ne scapă în relație cu noi înșine, cu propria viață. (…) Exercițiu de atenție, contemplare și răbdare, jurnalul acestui cuib miraculos reîntregește convingerea că unele povești au final fericit, că frumusețea există dincolo de artificial, că esența a ceea ce avem nevoie este, în fond, mai ușor de obținut dec t ne-am imagina și e mult mai aproape de noi, uneori chiar sub fereastra noastră. Desigur, pentru a descoperi acest bine, pentru a-l face să devină al nostru, e nevoie să privim cu aceeași atenție și să ducem p nă la capăt exercițiul răbdării. O cale la fel de frumoasă ar fi, bineînțeles, să citim noua carte a Veronicăi D. Niculescu.
