Deopotrivă charismatic şi insolit, Dan Sociu prelucrează inteligent reţeta „proletarului intelectual“, auto-desemnat drept „oleacă vulgărel în raport cu standardele ridicole de distincţie“, în porc şi sentimental, înţelept şi rău (ilustraţii de Ioana Drogeanu, Polirom). Rezultă, în fapt, un teribilism atent studiat, uneori grav, alteori pur ludic. Sunt curios cum va evolua pe viitor acest autor de poeme-invective şi cum se vor împăca ele cu recent descoperita criză mistică: „am futut c ndva o fată/ c nd citea Un om sf rşit/ nici n-a cr cnit/ a citit şi-a citit/ şi la sf rşit/ a gemut ad nc deodată/ altădată, am futut aceeaşi fată/ c nd citea Urbancolia/ plăcere triplă – sexul, cărţulia/ şi însuşi autorul pe la spate –/ aşa se fute ca la carte“.
