în Formula AS, nr. 1500

Vanessa Springora (…) a ales să-și scrie povestea doar pentru a atrage atenția asupra responsabilității obliga­to­rii a opiniei publice în privința copiilor abuzați, necesității pedepsei legale pentru abuzatori și a limitelor libertății de a face ce poftești. Fap­tele pe care le relatează ea s-au petrecut cu trei decenii în urmă. Avea 13 ani, era fiica unei editoare boeme, divorțată de un soț gelos și își însoțea mama la evenimente din mediul literar. (…) A avut nevoie de mulți ani de terapie pentru a o vindeca, iar în acest lung proces, cititul, literatura i-au fost leac bun. Azi, Vanessa Springora e director la Editura Julli­ard, coordonatoare a unei colecții la altă editură vestită, Laffont, scenaristă și regizoare, cu o via­ță de familie împlinită. Într-un interviu luat cu ocazia publicării versiunii rom nești, ea spune că nu a scris Consimțămîntul din răz­bu­­nare, scopul ei n-a fost să-l trimită pe Matzneff, care are acum 84 de ani, la închi­soare, ci pentru că a vrut să deschidă drum dis­cuției despre complacerea unui mediu cultural în a ignora gravitatea pedofiliei.