pe alecart.ro

(…) un roman în care trăitul e trăit și înțeles nu ca experiență în sine, ci ca punct de plecare al unei transpuneri în interiorul unei forme care să dea sens; un roman deopotrivă descompunere și elogiu a ceea ce înseamnă scriitura, vivisecție și analiză, întors către lume și către sine însuși și care se scrie pe măsură ce Dinu Zărnescu își trăiește și își proiectează/consemnează viața într-un experiment care să-l facă contemporan cu sine însuși și care-i acutizează luciditatea pînă la limită; or, luciditatea aceasta nu vine din distanța pe care o pune între sine și lume, ci din plonjarea nemijlocită în interiorul erosului – al tatonării apropierii și posedării celuilalt, al carnalității înălțate și salvate sau descompuse și mutilante, o plonjare-trăire permanent estetizată. Un roman despre corporalitate și corporalitatea literaturii, despre viață și text, despre coborîre și sublimare.