Orizont

Culianu arata in Arborele Gnozei ca este imperios necesar sa facem, pe cit posibil, abstractie de exegeza asupra gnosticismului pina la acea data, daca dorim sa patrundem in intimitatea miscarii. Acest volum “ care nu se vrea o simpla continuare a Gnozelor dualiste, ci si o erata la acestea “ a fost conceput de Culianu de-a lungul unei perioade de zece ani, munca de redactare presupunind un imens efort de exegeza. Pornind de la anecdota gangsterului american care dadea cu banul de fiecare data cind trebuia sa ia hotariri vitale, istoricul roman ne avertizeaza ca viata nu este decit un mecanism bazat pe alegeri simple, ca si mitul, de altfel: o alegere gresita poate fi fatala. Ceea ce, dupa Culianu, apropie gnosticismul de nihilismul modern este faptul ca, in scopuri divergente, ambele deconstruiesc transcendenta iudeo-platonica postulata in crestinism, proclamind-o falsa si instalind in locul ei o alta transcendenta (in cazul gnosticismului) sau realitatea dura a mortii lui Dumnezeu (in cazul nihilismului).