în Revista 22

Pe fondul izolării în pandemie, departe de sălile arhipline în aşteptarea premierelor şi de degajările „corale” de energie în repetiţii, criticul şi regizorul ne oferă spre delectare o galerie impresionantă de portrete. Artistul se confesează prietenului, martorului care ascultă, îi cunoaşte şi înţelege opera, av nd capacitatea să o comunice în adevărul ei publicului, sublim nd Clipa în Cuv nt. Acestea sunt rolurile consacrate ale regizorului şi criticului de teatru, poziţiile de pe care creatorul şi creatorul de ordin secund îşi comunică, într-o reciprocitate fecundă, experienţa spectacolului. (…) Dintre paginile volumului Niciodată singur, „muzeu personal” compensatoriu alcătuit în timp de pandemie, respiră prezenţa prietenilor Priscilla Smith, Ana Maria Narti, Aureliu Manea, Ulla şi Niky Wolcz, Roberto Alagna, Gellu Naum, Bill Segal, Ion Caramitru, a maeştrilor şi profesorilor Sanda Manu şi Radu Penciulescu, Liviu Ciulei şi Lucian Pintilie, Peter Brook şi Ellen Stewart. Spirite alese, pe care însuşi regizorul le-a ales pentru a-şi ilustra „marile aventuri între prieteni”, dar şi natura generoasă a Teatrului, „una din activităţile umane în care e imposibil să fii singur.”