pe divanulimaginar.ro

Lucrez de mai bine de 15 ani în domeniul editării de carte, știam exact ce scut de protecție există în jurul lui Matzneff. Nu doar că aș fi avut șanse mici să public o mărturie, dar chiar dacă aș fi reușit, ar fi existat o omertà, un cod al tăcerii în jurul lui. A trebuit să apară mișcări ca #metoo, pentru ca oamenii să fie atenți la astfel de realități. Dincolo de asta însă, e o întrebare pe care mi-am pus-o și eu de foarte multe ori. O explicație e și faptul că, vreme de aproape zece ani după cele înt mplate, nu am reușit să mă consider victimă. Și asta pentru că îmi dădusem consimțăm ntul. (…) titlul acesta poartă în el foarte multă ambiguitate. Pe de-o parte, nu pot nega că mi-am dat consimțăm ntul. Nu am fost constr nsă fizic și nici nu am fost forțată. Pe de altă parte, și asta încerc să arăt în carte, consimțăm ntul trebuie dat în baza unei egalități, a unei simetrii între cele două persoane. Diferența de v rstă, în cazul nostru, făcea ca această egalitate să fie inexistentă. (…) Eu ani de zile am căutat să înțeleg de ce sexualitatea mea e at t de complicată, de ce de at tea ori eram lipsită de libido, de ce îmi era frică de intimitate, de bărbați. De ce aveam at t de puțină încredere în ceilalți sau în ideea de dragoste. Ani de zile am trăit cu senzația că, dacă un bărbat e interesat de mine, înseamnă că vrea să-mi facă rău. Multă vreme am crezut că nu voi putea fi niciodată fericită. Cei zece ani de psihanaliză mi-au salvat totuși viața. Și, după ani de zile în care am trăit cu sentimentul că și cărțile fuseseră complici, am reușit să mă întorc la literatură și să descopăr latura ei de medicament.