Robert Șerban decupează convingător pe spații mici (sunt rare povestirile mai lungi de patru pagini) situații, decoruri și reacții care conving prin mecanisme epice variate. Predominant e cel al surprizei finale, uneori chiar cu poantă, ca o mică descărcare pregătită atent pe parcurs, dar confuzia tipologică și referențială, contrastul între ce pare și ce este, qui-pro-quo-ul, caricatura și absurdul sunt tot at tea strategii prin care autorul fixează ca-ntr-un insectar fragmente contemporane de viață. Biografismul ginsbergian și discret melancolic al poetului din Poemul curcubeu sau din Puțin sub linie trece acum în proză, cu reușite dintre cele mai notabile. Simpli pasageri de tramvai, erotomani întrerupți, accidentați care-și revin, homosexuali ascunși, imprevizibili colegi de serviciu, canceroși autodistructivi, femei banale, soți divorțați, locatari în blocuri cu pereți subțiri, sinucigași cu metodă, țărani, corporatiști, sportivi, ziariști, polițiști, orășeni, artiști, emigranți sunt personaje în povestiri ce reglează cu efect tensiunile, dezvăluirile și replicile semnificative. Concentrate în cronologie și minimaliste în imaginar, prozele din volumul lui Robert Șerban încearcă să surprindă o panoplie largă de înt mplări misterioase, comice și triste, pentru un tablou c t mai cuprinzător al prezentului cotidian. (…) Oamenii, glasurile și înt mplările din volum se așază în moduri neașteptate în locurile libere dintre pliurile vieții de azi, iar de complexitatea și relevanța acestui fagure al realității recente trebuie să dea seamă literatura de calitate. Volumul de proză al poetului Robert Șerban este așa ceva, cu prisosință, în el faptul divers devine artă veritabilă.
